.png)
Premierul român a venit la Washington pentru a da cu ciolacu’n baltă. A reușit.
Giruetă a sărit să apere demnitatea premierului, făcându-se că știe norme ce țin de protocol. Nu știe.
Vizita unui premier din al cărui program este exclus ambasadorul țării sale este, cel puțin, o mârlănie, o încercare de a umili ambasadorul chiar în capitala unde își reprezintă țara.
Să excluzi ambasadorul țării tale de la întâlnirea cu secretarul de stat american pune într-o situație jenantă și ambasadoarea Statelor Unite în România, prezentă la Washington pentru această întâlnire.
Vrei să-ți umilești ambasadorul, fă-o pe tarlaua politichiei de acasă. Afirmația “Când urci sărind etape, la un nivel prea mare, vine un moment când te faci de râs” are mai de grabă un sens subliminal-autocritic, decât unul critic la adresa ambasadorului Andrei Muraru.
Când ieși în lume, uită că din vânzător de covrigi și scutier al lui Hayssam te-ai trezit prim-ministru. După o asemenea ascensiune amețitor-aberantă e jenant să critici un ambasador, de altfel foarte bun, că a avut o ascensiune prea rapidă.
Ce vrea Giruetă de la Ciolacu? Evident, un ciolan. După aproape un deceniu de "dietă", amintirea dulcelui deceniu "petrovian", plin de ciolane, e sfâșietoare.
Când avea ciolanul obținut de la “Petrov”, Giruetă nu scotea un singur cuvânt de bine despre premierul pesedist Ponta, ștergea cu el dușumelele ziarelor, rețelelor de socializare, blogului personal etc. Deși nu se potrivea nici cu statutul său academic, nici cu respectul invocat azi pentru funcția de premier, Giruetă participa la isterizarea discursului public. Azi, a dat peste giruetă Giruetă respectul pentru alt premier pesedist și smerenia față de constituționalitate.
La nominalizarea lui Andrei Muraru ca ambasador în Statele Unite, Giruetă îl anunța pe președintele Iohannis că, în semn de protest (AICI), e gata să renunțe a doua oară la cetățenia română. Evident, n-a renunțat, că doar nu era să se auto-excludă de la posibile, viitoare ciolaniade.
La ce nu a renunțat este hăituirea grotescă a ambasadorului Muraru. Pentru Giruetă este de neconceput un ambasador care să nu-i trimită mașina la aeroport spre a-l duce acasă, când se întoarce dintr-o vizită în România.
O altă țintă permanentă a lui Giruetă este ambasadorul României în Israel. De data aceasta aflăm de la Giruetă că ambasadorul nu e potrivit cu locul. Nu știe nici araba, nici ebraica, nu e specialist al zonei, ci doar unul dintre turiștii, sinecuriștii numiți de președinte.
Evident, ambasadorul Radu Ioanid nu este un poliglot de calibrul lui Giruetă – limbi la Ceaușescu, limbi la Iliescu, limbi la Biden și acum limbi la Ciolacu, lista rămâne deschisă – dar nici toate limbile nu sunt, neapărat, un titlu de glorie.
Noroc cu numirile făcute de președintele “Petrov”. Dădea pe dinafară experiența diplomatică din gargaragiul de presă, autor de texte umoristice pentru grupuri de divertisment, trimis Consul General undeva la mal de mare?
Funcția de ambasador este una de reprezentare, politică. Funcțiile consulare acoperă partea tehnică a activității unei reprezentanțe diplomatice. Trebuie să știi legislație, norme administrative, ce înseamnă o procură, ce implică o relație economică etc.
Știa ceva din toate acestea miștocarul de presă trimis Consul General de “Petrov”? Aiurea.
Ce știa era că hotărâse de ceva vreme să se stabilească definitiv în țara respectivă. A durat în funcție vreun an, nici cât să învețe ce trebuie să știe un consul începător. După care s-a așezat în țara cu pricina. Acum, zic ciracii săi "petrovieni", e mare “poet religios”. Ptiu, drace! Cum de nu l-am văzut noi pe Charles Péguy ăsta în unele texte glăsuite de grupul Divertis?
Îndrăznesc să spun că un om care a fost, ani buni, consilier al Președintelui s-a frecat mai mult de lumea diplomatică, de rigorile, regulile și standardele ei, decât un autor de texte umoristice sau un bun critic literar pro-“Petrovian”.
Numirile pe criterii politice (political appointees) se practică peste tot în lume. Unele se dovedesc inspirate, altele - ba. Nici numirile unor diplomați de carieră nu sunt scutite de riscuri. Unele se dovedesc inspirate, altele – ba.
Giruetă nu-i scoate pe frații Andrei și Alexandru Muraru din “fenechii”. Ultimii doi sunt la fel de responsabili de problemele fostului deținut Relu Fenechiu, pe cât e de responsabil Giruetă pentru activitățile staliniste, contrare intereselor României, desfășurate de rudele sale cele mai apropiate, sosite de la Moscova, începând cu tatăl Leon Tismăneanu și terminând cu unchiul Mihail Boico, general de Securitate.
Are ceva de reproșat, factual, ambasadorilor Muraru și Ioanid, parlamentarului Alexandru Muraru, Giruetă e liber s-o facă. Nu e nimeni deasupra legii, nu primește nimeni, încă de la naștere, dreptul de a fi scutit de reproșuri, condiția este ca ele să fie raționale, de bun simț, îndreptățite.
Ce pare să-i fi alarmat pe Ciolacu și pe mai noul său apărător, Giruetă, este zvonul lansat de tot felul de “echipe de zgomote” că Andrei Muraru va candida anul viitor în alegerile prezidențiale: "Gemenii fenechii au planuri mari".
Nu cunosc planurile de viitor ale actualului ambasador al României la Washington, dar scenariul care i-a alarmat pe cei doi mi se pare foarte improbabil, din multe motive, pe care nu am de ce să le etalez aici.
Dacă va ieși din diplomație și nu va fi tentat să se implice în politică, istoricul Andrei Muraru poate să facă o carieră academică foarte respectabilă. A demisionat cândva, dovedind că nu se agață de funcții. Faptul că i-a replicat premierului care a încercat să-l umilească e un semn de sănătate morală, cu atât mai edificator, cu cât pe plan administrativ comportă riscuri.
Împins în afara politicii, Ciolacu n-ar mai avea nici măcar șansa de a redeveni vânzător de covrigi, iar gogoși nu i-ar mai putea vinde nici măcar lui Haysamm, din motive binecunoscute amândurora și nouă tuturor.
Dacă premierul a venit aici, cum consideră unii ziariști români, spre a încerca să vadă ce sprijin ar putea avea din partea Washingtonului posibilul său proiect de a candida la prezidențiale, premierul și-a dat cu stângu’-n-dreptu’.
Dacă azi modul de operare al lui Giruetă e “Ciolan de la Ciolacu vreau”, neprimind ciolanul, mâine strigătul de luptă al lui Giruetă ar putea deveni "Capul lui Ciolacu vreau!"
Antecedent există: mai întâi, în 2004, a fost opusul Marele șoc din finalul unui secol scurt, discuția maraton cu un Ion Iliescu, prezentat ca un stindard al democrației. Apoi, în decembrie 2015, a apărut rugămintea lui Giruetă pentru Moș Crăciun de a aduce românilor în dar moartea lui Ion Iliescu.
Ion Iliescu, cel din 2015, era același Ion Iliescu din 2004 – nici mai rău, nici mai bun. Giruetă ediția 2004 și Giruetă ediția 2015 - două flașnete care se prefac a nu se cunoaște.
Devenit irelevant cam de multișor, necurtat de nicio formațiune politică, înconjurat de țuțeri zgomotoși, Giruetă suflă într-un muștiuc ruginit, doar-doar va declanșa ceva vânt prielnic. Deocamdată - canci.
O prudență de ultim moment ar trebui să-l facă pe Ciolacu să-i amintească lui Giruetă titlul unei romanțe cândva foarte îndrăgite de PSD - ”Ciocu’ mic!”
P.S. Văd că Giruetă sare din nou în apărarea lui Ciolacu, punându-i "agresorului" Cătălin Tolontan custura epistemologică la carotidă. Cu toate astea, de ciolan nu se aude încă nimic. Cum a venit decembrie, cu frig și zăpadă, de sub geamul premierului se aude monologul sărmanului: "Sunt eu, Vuvinc al tău cel mic,/Mie foame și mie frig,/Îndură-te măcar un pic,/De-o fi gogoașă sau numai covrig."