.png)
După apariția celor două părți ale textului "Mama domnului Breban și generalul Pleșiță", am primit -- și pe Messenger/Facebook, și pe adresa de e-mail a blogului "Ultima pălărie" -- câteva reproșuri; unele pe un ton foarte apăsat. Două sunt capetele de acuzare.
Primul - și Paul Goma, și eu suntem niște nerecunoscători criticându-l pe Nicolae Breban, care ne-a ajutat foarte mult.
Al doilea - publicând textul incriminat, m-aș fi dedat la un pur proces stalinist. Un autor folosește chiar termenul de "Kangaroo court".
Respectând anonimitatea expeditorilor, răspund astăzi primului reproș, urmând ca mâine să răspund și celui de-al doilea.
*
Știu mai bine decât mulți alții că Nicolae Breban poate fi și un om foarte generos.
În anii în care am fost foarte apropiați, semnele de generozitate reciprocă ne-au unit. Din păcate, cu timpul aveam să înțeleg că prietenul meu este un soi de poliedru arhimedic sau triacontaedru rombic. Multiplicitatea fețelor/fațetelor este spectaculoasă, dar în relațiile dintre oameni ea poate pune probleme majore. Și, atât în cazul relației dintre Breban și Goma, cât și în cazul celei dintre Breban și mine, problemele majore au apărut.
Iată doar două exemple:
“Un alt vizitator – de fapt, unul foarte frecvent, mai ales într-o anumită perioadă – a fost romancierul Nicolae Breban. Una din întâlnirile cu el – desfăşurată acasă la noi – mi-o amintesc deosebit de bine. Şi asta pentru că de puţine ori în viaţă m-am simţit atît de stânjenită ca atunci. Era prin vara lui 1977. Subiectul discuţiei au fost mişcarea Goma şi Paul Goma personal, ca scriitor disident. Breban i-a povestit lui Noel, cu lux de amănunte, toată istoria <cazului Goma>, fiind de părere că el nu procedase bine şi că, tocmai de aceea, nici nu i se alăturaseră decît cei care doreau să se folosească de acest prilej pentru a emigra. Noel argumenta că, indiferent de tactica folosită, importantă era iniţiativa lui Goma şi tăria şi consecvenţa de care dăduse dovadă în ducerea pînă la capăt a acţiunii sale. Între timp, ne-am aşezat la masă. Intensitatea discuţiei creştea. Tonul şi temperatura se ridicau tot mai mult. Breban a aruncat în joc ultimul său atú: argumentul pe care îl considera decisiv. Goma ar fi acţionat cu stângăcie – susţinea Breban – şi în plus nu dispune nici de prestigiul necesar pentru a fi urmat de scriitori, pentru că nu are talent. La auzul acestui argument, Noel a văzut roşu înaintea ochilor. Nu-mi amintesc să-şi mai fi pierdut vreodată cumpătul ca atunci. ‘De ce nu a acţionat Nicolae Breban mai bine, dacă ştie cum trebuie procedat şi are prestigiul necesar?’ a strigat Noel, scos din fire. ’Puţin importă dacă Goma are sau nu talent. El este singurul dintre voi toţi care a avut curajul să stea în două picioare şi să-l înfrunte pe Ceauşescu şi Securitatea. Iar voi nu v-aţi solidarizat cu el, nu pentru că îi lipseşte prestigiul, ci din laşitate.’ Breban s-a înroşit pînă în albul ochilor, iar eu, ca gazdă, simţeam că intru în pămînt de ruşine.“
(Ioana Măgură Bernard, Directorul Postului nostru de Radio, Casa de editură Retromond, Bucureşti, 1994, pg. 46).
Ajuta-te-ar N. Breban!
Primim o cartolină din Heidelberg de la prietenul Nicolae: "Dragă Cora, Dorin și Bibi (cea din urmă fiind fata noastră pe care Nicolae o alinta spunându-i "Bibi"), mi-e tare dor de voi...." etc. Nicolae îmi transmitea că tocmai ținuse o conferință în care mă lăudase foarte tare.
Peste două săptămâni primeam un mesaj de la un prieten comun din Heidelberg care-mi spunea că Nicolae mă cam înjura prin oraș. Și nu doar acolo.
Cum ar putea face așa ceva cel care mă numise cândva "un prinț al poeziei"? Imposibil. Mă uit și acum la fotografiile de mai sus. În prima suntem în Germania. În cea de a doua, întinși la taifas, pe iarba grădinii bunicilor mei de la Ștefănești-Argeș, întrebându-ne ce s-ar mai putea face cu România noastră.
Peste ani, găsesc în Dosarul de Urmărire Informativă un document:
"MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
CABINET ADJUNCT AL MINISTRULUI
STRICT SECRET
Exemplar nr. 1
Nr.005374 DIN 19.05.1985
TOVARĂŞULUI
General-locotenent Aristotel Stamatoiu
ADJUNCT AL MINISTRULUI
Vă trimitem alăturat, spre informare şi valorificare, un număr de 1 note conţinînd 1 file, cu numerele de înregistrare 0085728
ADJUNCT AL MINISTRULU
General-colonel
IULIAN VLAD
Strict secret
Expl. nr 1
100-0085728 din 19 mai 1985
NOTĂ
În vederea compromiterii, creării şi stimulării unor disensiuni între scriitorii NICOLAE BREBAN şi DORIN TUDORAN, au fost iniţiate măsuri complexe, în funcţie de particularităţile situaţiei operative din cazurile respective.
Ca urmare, s-au obţinut date din care rezultă că NICOLAE BREBAN, aflat temporar în străinătate, a ţinut o conferinţă la Seminarul de romanistică al Universităţii din Heidelberg, R. F. Germania, prilej cu care l-a caracterizat pe DORIN TUDORAN drept un poet „minor şi execrabil”, afirmînd că acesta depune eforturi să iasă din anonimat pe căi extraliterare.
De asemenea s-a mai referit la „murdăria jocului” la care se pretează DORIN TUDORAN, întrucît încearcă să-şi disimuleze lipsa vocaţiei şi talentului literar, pozînd în persecutat politic."
Lăuda-te-ar N. Breban! De data asta, chiar cu asupra de măsură.