.png)
În 1837, I. Heliade-Rădulescu fonda Curier de ambe sexe, supliment bilunar al gazetei Curierul românesc, prin care se acorda atenție “și publicului feminin”.
Rădulescu devenea încă o dată un deschizător de drumuri, un pioner. Azi ar fi considerat un retrograd și ar putea fi atacat de pe platforme de pionerat militant.
Cum adică, doar două sexe? Celelalte nu contează? Celelalte n-au dreptul să fie informate? De unde asemenea anacronisme la domnul Rădulescu?
Discuțiile publice despre diferența dintre sex și gen sunt de dată relativ recentă, chiar dacă la nivelul lumii științifice au o durată oarecum respectabilă.
Că "genul este felul în care te simți pe tine însuți, în vreme de sexualitatea este felul în care îi simți pe ceilalți", că "sexul biologic ține de fizic, în vreme ce genul este simțire" nu sunt concepte la care are acces tot omul.
Paradigma binară bărbat-femeie este din ce în ce mai contestată ("there’s a spectrum of gender identity"), aflăm că identitatea dată de gen este un proces ("a continuum") și dacă astăzi de identifici drept femeie, mâine te poți identifica drept bărbat, iar poimâine îți poți declina o altă nouă identitate.
Dacă identitatea sexuală era mai simplă, binară, identitatea de gen oferă un menu cu mult mai larg: Anatomical sex, Cisgender, Transgender, Cishet, Non-binary, Intersex, Genderqueer, Gender fluid, Gender Non-conforming, Gender-Expansive, Agender și Gendervoid. (Toate detaliile AICI)
Ce se simte fiecare dintre noi, este o chestiune personală. Problema se complică la nivelul comunicării, a felului cum pretindem să fim percepuți de ceilalți, a modului în care cerem celorlalți să ni se adreseze.
Categoria Gender-fluid prezintă, cred eu, cea mai mare dificultate. Membrii acestei grupe își pot schimba, “de la zi la zi, preferința legată de cum se simt și cum trebuie să fie percepuți de ceilalți”.
Ni se recomandă “Întrebă-i pe ceilalți cum se identifică și cum preferă să li te adresezi.”
E realist să crezi că cineva se va supune exercițiului de a întreba, zilnic, una și aceeași persoană (sau toate personale cu care stă de vorbă) cum dorește să te referi la ea – folosind „el”? Folosind „ea”? Altfel? Poate ține un interlocutor pasul cu ritmul în care cineva continuă să-și declare noi și noi identități de gen?
Ca și cum lucrurile nu ar fi suficient de complicate, politizarea lor aberantă face mai mult rău, decât bine. În loc să invite la civilitate, poate declanșa o isterizare a discursului public.
Pe mine, unul, situațiile în care nebunia politică -- vândută drept “revoluționar-progresist-umanistă” -- are câștig de cauză mă fac să-i dau dreptate lui Caragiale: “Sunt(em) vechi, domnilor!”
Cum aș putea fi “nou” când, deși consider că fiecare are dreptul să facă din și cu trupul său ce simte și ce dorește, continuu să am încredere în perechea masculin-feminin, fără a-i contesta cuiva dreptul de a gândi altfel decât mine?
Cum aș putea fi ”nou”, când mi se pare stupidă disputa privitoare la toaleta publică (Femei sau Bărbați) pe care au dreptul/obligația să o folosească transgenderii, căci răspunsul mi se pare limpede?
Cum aș putea fi "nou", când consider că modelul hollywoodian - pleci la o petrecere bărbat și te întorci acasă femeie, pleci soție și te întorci acasă soț etc. - nu ar trebui băgat cu anasâna în programele școlare ale celor mai fragezi elevi?
Cum aș putea fi "nou", când consider un act mizerabil exmatricularea unui elev pentru "crima" de a nu fi folosit pronumele corect politic când, referindu-se la un coleg de clasă, a folosit "he" (el), deși, în ziua respectivă, băiatul vrea să fie considerat fată, iar de la cei care se referă la el se așteaptă să folosească pronumele "she" (ea)?
Cum aș putea fi “nou” când, deși consider că excluderea din competiții sportive a transgenderilor nu este dreaptă, cred că s-ar cuveni create două noi categorii - una pentru foști bărbați, alta pentru foste femei - fiindcă nu este drept să obligăm femei dintodeauna să concureze împotriva unor bărbați de până ieri?
Nu-mi spuneți că tocmai Martina Navratilova, o legendă a drepturilor pentru comunitățile LGBT, este “veche”, pentru că afirmă același lucru ca și mine. Bunul-simț, oricât de “vechi” ar fi, nu are de ce să se rușineze în fața aberațiilor de tip de „nou” aparținând pseudoculturii woke .
Cum aș putea fi „nou” când, după ce l-am admirat pe Bruce Jenner, unul din cei mai mari atleți ai tuturor timpurilor, întâlnindu-l azi îmi vine cam peste mână să-i spun „Sărut mâna, doamnă Caitlyn.”?
Dar sunt hotărât să trec și peste inhibiția asta, fiindcă nu pot rămâne vechi la nesfârșit, nu? Heliade-Rădulescu să se descurce cum o ști mai bine.
Acolo unde politicul își vâră coada, spațiul pentru o discuție nuanțată despre un subiect atât de important ca diferența dintre sex biologic și identitate de gen nu devine mai larg și mai generos, ci mai strâmt și mai meschin.
Politizarea excesivă a deraiat feminismul. Același lucru se va întâmpla și cu acest subiect al zilei. Deocamdată, însă, suntem abia la începutul unui ciclu.