.png)
Continuă războilor declarațiilor contradictorii, al informațiilor partizane și isterizarea discursului public declanșate de percheziția efectuată de agenți FBI în ziua de 8 august la Mar-A-Lago. Trump și susținătorii săi necondiționați vorbesc mult – vrute și nevrute - amenință, iar unele declarații ale fostului președinte și ale avocaților săi îi fac mai degrabă rău, decât bine lui Trump. Șansele sale de a fi pus sub acuzare, găsit vinovat și condamnat cresc cu fiecare zi.
De partea cealaltă, Ministerul Justiției și FBI-ul nu sunt deloc tentate să răspundă somațiilor la transparență. Ni se cere să înțelegem că orice nișă spre transparență ar pune în pericol martorii acuzării și secrete ce țin de securitatea națională. A fost uitată vorba unuia din marii juriști ai națiunii, Louis Brendeis, fost judecător la Curtea Supremă și proponent al transparenței – “Sunlight is said to be the best of disinfectants.” Dar azi nu “dezinfectarea” vieții politice pare a fi scopul, ci anihilarea unui adversar politic.
Senatorul democrat Adam Schiff o spune pe șleau -- affidavit-ul pe baza căruia s-a aprobat percheziția nu trebuie făcut public, fiindcă i-ar ajuta pe avocații lui Trump să-și construiască tactica apărării clientului - AICI. Evident, avocați pregătind apărarea clientului ar aduce un mare prejudiciu statului de drept.
Eforturile anihilării au început de pe vremea primei candidaturi a lui Trump (2016) și au implicat oameni din entități federale. S-a negat cu vehemență această realitate. Totuși unele fapte au fost prea evidente pentru a nu cădea câteva capete. Numai că astăzi tocmai asemenea oameni vorbesc din ce în ce mai tare, sunt invitații mediilor de informare în masă și continuă să facă ce știu mai bine – să mintă.
Fostul agent FBI Peter Strzok (Deputy Assistant Director of the Counterintelligence Division) afirmă că prin destituire i s-au încălcat drepturile asigurate de "First and Fifth Amendments" și "Privacy Act". Fals. A fost dat afară pentru eforturi de a deraia candidatura lui Trump și, mai apoi, de a sabota președinția lui Trump din interiorul sistemului. Să-ți asiguri amanta (Lisa Page, avocată lucrând și ea pentru FBI) că tu și alții veți împiedica un candidat să devină președinte nu a constituit exercitarea drepturilor invocate de Strzok, ci confirmarea eforturilor sale de a interveni ilegal în procesul electoral - AICI. După ce a fost destituit, Strzok a fost cooptat de Georgetown University ca profesor asociat. După percheziția de la Mar-a-Lago, unde, depășindu-și mandatul, agenții FBI au confiscat trei pașapoarte ale lui Trump (două expirate și unul, diplomatic, valid), Strzok vorbește despre un pașaport rusesc al lui Trump!?!
Nici fostul Director adjunct al FBI Andrew McCabe, n-a fost dat afară pentru că ar fi fost vreo ușă de biserică. Lipsa de sinceritate a declarațiilor făcute într-o audiere în fața Congresului au constituit motive suficiente pentru demitere. Ajuns la Casa Albă, Joe Biden a declanșat imediat procesul de reabilitare a lui McCabe, drept pentru care acesta din urmă se simte curat ca lacrima.
Fostul Director al CIA, John Brennan și oameni din FBI afirmă că n-au știut că existau probleme legate de încrederea ce putea să-i fie acordată fostului spion britanic Christopher Steel, folosit și de FBI, și de DOS ca informator. Mint. Doamna Kathleen Ann Kavalek (pe atunci Deputy Assistant Secretary of State, în prezent nominalizată pentru postul de ambasador în România) a tras un semnal de alarmă, într-un mesaj trimis persoanei de legătură din FBI (Special Agent Stephen Laycock, pe atunci Section Chief for Eurasian Counterintelligence, astăzi - Assistant Director for Intelligence) privind felul în care opera Steel. Conducerea FBI-ului s-a făcut că nu a văzut acel "red flag" - AICI.
De la negare s-a trecut apoi la confirmarea cinică a cabalelor montate împotriva candidatului Donald Trump, toate puse sub autoritatea unei “conspirații a binelui”. Iată ce scriam AICI în urmă cu mai bine de un an:
“Odată câștigate alegerile din noiembrie 2020, ziariști de casă ai stângii nu se mai obosesc să nege existența mașinăriei care a propulsat marioneta Biden la Casa Albă. În ediția din 4 februarie 2021 a revistei Time, Molly Bell, biografa speakeriței Pelosi, semnează o apologie a conspirației binelui:
‘O cabală bine finanțată de oameni puternici, întinsă peste industrii și ideologii, lucrând împreună în culise pentru a influența percepțiile, a schimba regulile și legile, a orienta felul în care operează presa și a controla fluxul de informații.’
Vezi bine, totul spre a apăra spiritul și instituțiile democrației. Americanul care a înghițit pe nemestecate “valori” precum discriminare pozitivă și corectitudine politică, a îmbrățișat în campania electorală - cu înalt simț patriotic - binefacerile propuse de conspirația binelui.”
Facebook și Twitter au fost implicate până-n gât în procesul de suprimare a informațiilor nefavorabile candidatului Joe Biden - AICI.
Astăzi, Sam Harris -- scriitor și podcaster virulent anti-Trump -- recunoaște într-un interviu mâna pe care și-au dat-o politicieni, boși din Big Tech și membri ai serviciilor de informații (intelligence community) spre a-l ajuta pe Biden să câștige alegerile din 2020.
Harris mărturisește că nu i-ar fi păsat, dacă în subsolul casei lui Hunter Biden s-ar fi găsit cadavre de copii ("Hunter Biden literally could have had the corpses of children in his basement, I would not have cared.") și laudă hotărârea celor de la The New York Times și The Washington Post de a cenzura informația despre laptopul lui Hunter Biden și cele găsite în el, informație publicată de New York Post (AICI), deși la începutul acestui an și NYT, și WP și-au pus cenușă pe cap pentru cele făcute. În final, Harris recunoaște existența conspirației organizate împotriva candidatului Trump în 2020 și o găsește... legitimă (“‘Like that, that’s a left-wing conspiracy to deny the presidency to Donald Trump.’ Absolutely it was, but I think it was warranted.”) - AICI.
Da, totul spre salvgardarea republicii americane. Nimic amuzant în această pretenție.
Profesorul Keith Hopkins (Cambridge University) ne reamintește că în zilele ei de glorie, Roma republicană se sprijinea pe doi pivoți – termenele scurte ale mandatelor celor ce serveau în funcții publice/politice și balanța puterii între actorii politici. Candidatul Trump a atins în 2016 un punct care l-a curentat imediat. N-a mai repetat intenția anunțată, aceea ca, ajuns președinte, să determine procesul de limitare a numărului de termene pentru membrii Congresului.
Și democrații, și republicanii au fost furioși, căci scopul vieții multora dintre ei a devenit să-și sărbătorească centenarul ca membri ai Congresului. În schimb, supărați de o decizie a Curții Supreme, mulți democrați din Congres intenționează acum să determine acordarea unui număr limitat de termene pentru judecătorii asociați ai Curții Supreme.
Așadar, în viziunea unor asemenea "progresiști", sistemul de “checks and balances” care împiedică o ramură a puterii/persoane să exercite toată puterea trebuie abandonat. Nelimitate ar trebui să rămână doar termenele celor ajunși în Congres: președinte Statelor Unite – două termene; judecătorii Curții Supreme – două termene; membrii Congresului – număr nelimitate de termene. "Nemuritorii" din Congres trebuie să dețină și puterea legislativă, și puterea executivă, și puterea juridică. De aici lupta pe viață și pe moarte pentru alegerile din noiembrie - mid-term elections. Visul democraților de a prelua toată puterea este coșmarul republicanilor. Națiunea? Națiunea cam doarme pe ea.
Motivul invocat de complotiștii care au hotărât asasinarea lui Iulius Caesar a fost "salvgardarea republicii". Era de fapt un pretext și ce a urmat asasinatului nu a fost deloc salvarea și consolidarea republicii. Deși pentru o vreme Octavian a încercat să păstreze fațada republicană, Roma a devenit sediul primului împărat, căruia i-au urmat atâția alții. Republica devenise o amintire.
Amenințările pe care le primesc angajații FBI după percheziția de la Mar-a-Lago reprezintă un alt simptom al bolilor de care suferă republica americană - nu poți blama integral o instituție și toți angajații ei, din cauza matrapazlâcurilor în care se angajează unii dintre lucrătorii Biroului. Numai că, atunci când Biroul este apărat tocmai de o lepră dizgrațiată ca Peter Strzok -- "Aveți încredere în FBI!" ("Trust what FBI is doing!") --, efectul este mai degrabă cel al turnării gazului peste foc.
Îndemnurilor de tip Strzok li se răspunde cu întrebări legitime cum ar fi:
Unde a fost FBI-ul când, după câștigarea alegerilor din 2016 de către Trump, membrii ANTIFA și Black Lives Matter au participat la devastarea străzilor, incendierea magazinelor, dărâmarea monumentelor etc. ?;
Unde au fost FBI-ul și alte entități când în timpul violențelor declanșate de Black Lives Matter în iunie 2020 în St. Louis a fost omorât căpitanul de Poliție David Dorn? (AICI);
Ce încredere se poate avea într-o instituție ai cărei agenți sunt angajați în distrugere de evidențe, cum e cazul lui Robert Cessario? (AICI);
Este adevărat că agenți FBI au primit ordin să nu examineze laptopul lui Hunter Biden înainte de alegerile prezidențiale din 2020? (AICI);
De ce refuză conducerea FBI-ului ideea reorganizării și "dezinfectării" Biroului, când se înmulțesc informațiile venite chiar din interiorul instituției privitoare la corupție, ordine de a elibera false affidavits, umflarea numărului cazurilor de terorism intern, pentru a crea o falsă imagine a eficacității Biroului etc? (AICI și AICI);
Este adevărat că John Paul Mac Isaac, propietarul atelierului în care și-a abandonat laptopul Hunter Biden, a fost amenințat de agenții FBI Wilson și DeMeo să-și țină gura, acesta din urmă spunându-i lui Isaac: “It is our experience that nothing ever happens to people that don’t talk about these things.” ("Știm din experiența noastră că oamenilor care nu vorbesc despre asemenea lucruri nu li se întâmplă nimic.")? (AICI);
Este adevărat că Isaac este supus la hărțuieli de tot felul și împins spre faliment? (AICI);
Ce a răspuns ministrul Justiției, Merrick Garland, scrisorilor pe care i le-a adresat senatorul Charles E. Grassley (Ranking Member, Committee on Judiciary) în legătură cu agenții FBI Timothy Thibault, care a stopat cercetarea în cazul Hunter Biden, și Brian Auten, care a caracterizat cazul laptopului drept "o manevră de dezinformare"? (AICI).
Donald Trump nu are dreptate -- rezultatele alegerilor prezidențiale nu au fost fraudate la urnele de vot sau la numărătoarea voturilor, chiar dacă votul prin corespondență a sporit considerabil șansele fraudei. Rezultatele au fost însă determinate, în bună măsură, de eforturile celor implicați, încă de după alegerile din 2016, în pregătirea condițiilor care să-i răpească lui Trump posibilitatea de a câștiga și în 2020.
Repet - șansele lui Trump de a fi pus sub acuzare, găsit vinovat și condamnat cresc cu fiecare zi. Suporter al Howaboutismului întreb: dar cu cei implicați - și implicând entități federale - în transformarea procesului electoral într-o imensă cacialma cum rămâne? How about Facebook și Twitter? Nu de alta, dar "conspirația binelui" nu este nimic altceva decât parte a procesului de mancurtizare a celor, din ce în ce mai mulți, predispuși la a fi spălați pe creier.