.png)
Am fost botezat în ziua de 19 august 1945, la Timișoara, de Dr. Iuliu Rațiu, preot greco-catolic, devenit una din victimile terorii comuniste. Tatăl meu i-a fost bun prieten.
Încarcerați și supuși presiunii de a renunța la credința lor, numai la Penitenciarul Sighet Principal au fost terorizați 19 ierarhi și preoți romano-catolici și 38 greco-catolici, între anii 1950-1955. Singurul care a renunțat, spre a fi eliberat și a-și ajuta familia să nu moară de foame, a fost tocmai vicarul foraneu de Timișoara, Iuliu Rațiu.
Securitatea a sperat că, după eliberare, îl va putea utiliza ca informator. S-a înșelat. Nu s-au înșelat însă informatorii – unii dintre ei preoți – care au oferit Securității, în repetate rânduri, date privind nesinceritatea renunțării la credința greco-catolică a preotului Iuliu Rațiu.
După eliberare și trecerea formală la credința ortodoxă, Iuliu Rațiu a colaborat nu cu Securitatea, ci cu Biserica Unită, ”păstrând legătura cu clericii şi ierarhii greco-catolici aflaţi în clandestinitate.”
După 1989, disputei izvorâte din refuzul conducerii BOR de a restitui greco-catolicilor lăcașurile de cult și alte proprietăți confiscate sub dictatura comunistă, un personaj care a fost și ambasador al României la Vatican (!) îi găsise o soluție “ecumenică”, de mare "generozitate": greco-catolicii să facă bine și să treacă la ortodoxie, că și așa au rămas puțini. Zici anii ’90, zici 1948.
Găsiți AICI istoria tragediei preotului Dr. Iuliu Rațiu, într-un studiu semnat de Dr. Andrea Dobeș.