.png)
Practicată în draci între alegeri, corupția este aprig atacată în timpul campaniilor electorale. Și cum azi România este bumbăcită de pumni electorali, corupția pare la mare ananghie. Sanchi!
Cele mai aprige atacuri împotriva ei sunt lansate din cartierele generale ale unor trusturi de presă cu proprietari/investitori majoritari care au agonisit nu doar averi substanțiale, ci dețin și babane condamnări penale. Antenele și Realitățile se duelează pentru pole position. Foarte vocali împotriva corupției sunt și candidați cu condamnări de toate felurile – Piedone, Vanghele ejusdem farinae. Ce mai încoace și încolo – un magnific spectacol de sunet și lumini!
Toate acestea pălesc, însă, în fața cruciadei împotriva statului subteran (aka statul paralel) condusă de Anca Alexandrescu, o aprigă Ioana d’Arc à la roumaine. Azi independentă politic nevoie mare, ieri și alaltăieri duduia Anca a fost Tartorul Șef al mașinăriei de Comunicare pentru Adrian Năstase, Victor Ponta, Viorica Dăncilă, Sorin Oprescu. Loialități de nezdruncinat, dar niciuna la fel de pură și de monolit ca admirația pentru idolul ei politic și moral – Don Liviuț, aka Liviu Dragnea.
De Paști, independenta duduie Anca a fost invitată de dependentul de cazier Don Liviuț la moșia acestuia, așa, la o “pulpă de miel”. Poftă bună, copii ai suferinței! Firește, masa a fost un excelent prilej pentru realizarea unui interviu în plină cruciadă împotriva statului subteran/paralel. Spre finalul interviului, duduia Anca l-a apăsat pe Don Liviuț cu întrebări cheie – Se gândește să revină în politică? Va mai candida în viitor? Întrebări binevenite, fiindcă tot ce lipsește din lupta împotriva statului subteran/paralel și a corupției este preacuratul Don Liviuț.
Cine nu mă crede că duduia Anca este necruțătoare cu statul subteran/paralel trebuie să afle că dânsa nu și-a iertat nici fostul soț, despre care ne-a spus că avea legături foarte strânse cu statul subteran/paralel. Fostul soț, ne spune duduia Anca, ar trebui “să răspundă despre legăturile pe care le-a avut cu statul paralel despre care știe toată lumea și eu confirm că le-a avut încă de pe vreme lui Adrian Năstase.” Tare de tot! She threw him under the bus!
Ce a uitat să ne spună duduia Anca a fost dacă în perioada în care era soția celui cu asemenea legături, dânsei nu i-a puțit statul subteran/paralel și dacă, la divorț, a restituit statului de drept beneficiile de care s-a bucurat din partea statului subteran/paralel în timpul căsătoriei. Are vreo copie a vreunei sesizări adresate organelor de drept în timpul căsătoriei privind legăturile soțului cu statul subteran/paralel? Există printre motivele invocate la divorț și acela că “soțul meu are legături cu statul paralel și eu nu accept așa ceva”?
Că tot veni vorba despre „știe toată lumea”, dezvăluirile “senzaționale” făcute azi de duduia Anca despre statul subteran/paralel constituie un soi de secret al lui Polichinelle, chiar de pe vremea când dânsa lucra pentru Adrian Năstase. Statul subteran/paralel s-a consolidat în deceniul Băsescu, dar s-a născut imediat după 1990. Ce se întâmplă acum este o ciclică împrospătare a cadrelor statului subteran/paralel, proces care presupune „lăsarea la vatră” a unor „tovarăși de drum” care s-au cam compromis. I se spune stat subteran, dar el nu își are birourile pe unde merge metroul în București. Statul subteran este peste tot. Una din întruchipările sale este asemenea unui balon cu gaz. Când balonul pierde din altitudine și riscă să fie reperat prea ușor, din el se aruncă o parte a balastului - saci cu nisip. Nemulțumiți, unii dintre aruncați încep să livreze presei dovezi despre existența statului subteran/paralel. Îi pasă statului cu pricina de așa ceva? Nu. Mai aruncă niște balast – Dumbravă, Coldea, alții și își vede de ale lui.
Marele pericol nu este existența statului subteran/paralel, ci coabitarea lui cu statul de drept. Prin anii ‘90, discutând cu președintele unui fost stat comunist am ajuns la un subiect aflat pe agenda unor instituții internaționale – economia subterană. Președintele respectiv mi-a spus că, deși paradoxal, fără economia subterană, economia cealaltă s-ar putea afla într-un impas și mai mare decât cel în care se află. Mi-au trebuit vreo patru, cinci ani să înțeleg despre ce vorbea președintele.
Tragedia este că, deseori, statul de drept și statul subteran/paralel trăiesc în simbioză. După o vreme te poți întreba care pe care a început să-l “paraziteaze”. Dai mâna cu reprezentantul unei instituții a statului de drept nerealizând că dai mâna cu statul subteran/paralel. Urmărești activitatea unor Departamente de Comunicare ale unor instituții parte a statului de drept, cum ar fi partidele politice, fără să știi că adevărata comunicare nu este cea cu publicul, ci cea între statul de drept și statul subteran/paralel.
Cât despre cruciada condusă de doamna Anca Alexandrescu și dezvăluirile ei “senzaționale”, unele făcute pe baza dovezilor oferite patriotic de balastul aruncat din balon: A se scuti, duduie!