.png)
Articolul II, Sectiunea a 2-a din Constituția Statelor Unite ale Americii spune: “The President shall be Commander in Chief of the Army and Navy of the United States, and of the Militia of the several States, when called into the actual Service of the United States.”
Într-o vreme când lumea e măcinată de tensiuni și confruntări virulente, iar plăcile tectonice ale politicii mondiale se mișcă masiv și imprevizibil, Statele Unite ale Americii au nefericirea de-a avea în Biroul Oval un fanfaron caraghios, lovit de varii incompetențe.
Pus la adăpost prin cenzura practicată de majoritatea mijloacelor de informare în masă, platforme de socializare și politizarea extremă a conducerilor Ministerului Justiției (DOJ), Biroului Federal de Investigații (FBI) și a altor entități federale, Biden e de neoprit, iar fiul său, Hunter - de neatins, în pofida evidențelor privind matrapazlâcurile în care a fost implicat nu fără știința tatălui.
După pomenile electorale grație căror democrații au reușit să nu piardă și Senatul în midterm elections (iertarea parțială, dar ilegală, a datoriilor contractate pentru urmarea cursurilor universitare, protejarea imigrărilor ilegale și lăsarea de izbeliște a graniței de sud, capitularea în fața culturii woke, campania dusă împotriva unor decizii ale Curții Supreme etc.), Biden face o mișcare ce poate fi considerată un finis coronat opus al acestui trist sfârșit de an.
Biden se lasă călcat în picioare și de interesele Moscovei, și de cele ale păpușarilor cărora le datorează ascensiunea la Casa Albă. Acceptă ca, în schimbul unei jucătoare de baschet încarcerată acum șase luni de Moscova pentru introducerea de substanțe interzise în Federația Rusă, să-l înapoieze lui Putin nici mai mult, nici mai puțin decât pe Viktor Bout, traficant de armament folosit și împotriva americanilor, criminal cunoscut ca “The Merchant of Death”.
Iată ce crede despre "izbânda" lui Biden fostul ambasador John Bolton - AICI. Destui democrați sunt de acord cu Bolton. Iată ce declară Bob Mendez, senator de New Jersey: "we cannot ignore that releasing Bout back into the world is a deeply disturbing decision." ("nu putem ignora faptul că punerea lui Bout în libertate este o decizie profund îngrijorătoare.")
În schimb, Biden îl abandonează în temnițele lui Putin pe fostul pușcaș marin Paul Whelan. Dezamăgirea acestuia din urmă (AICI), aflat de patru ani în detenție, este cu totul întemeiată, dar, spre cinstea lui, se bucură de eliberarea baschetbalistei.
Să fi cântărit în decizia lui Biden de a face totul pentru Griner și mai nimic pentru Whelan faptul că, în vreme ce fostul militar american a spionat în folosul Statelor Unite (dacă acuzația este cumva adevărată), Griner părăsește terenul de joc, când este intonat imnul Statelor Unite?
Griner are dreptate când spune că imnul național nu are de ce să fie intonat înaintea partidelor/competițiilor interne, ci doar înaintea celor internaționale, numai că o parte a motivației e în mare suferință. Baschetbalista reproșează imnului național (The Star-Spangled Banner) că a fost scris, în 1814, de un proprietar de sclavi, Francis Scott Key. Atunci, acest motiv ar trebui să o determine să protesteze împotriva intonării imnului și în competițiile internaționale sau să își exercite dreptul de a nu face parte din echipa națională de baschet a Statelor Unite, atâta timp cât țara nu adoptă un nou imn național.
În august 2021, profesorul american Marc Fogel a fost arestat pe Aeroportul Internațional Sheremetyevo din Moscova în august 2021 pentru că avea asupra lui o cantitate de marijuana (medical marijuana) pentru durerile cronice de spate - aceeași condiție medicală ca și Britnney Griner. Condamnat la 14 ani de muncă silnică, situația lui Fogel nu pare să fi interesat prea mult Washingtonul. Despre Fogel, nici Casa Albă, nici Departamentul de Stat nu au declarat, ca în cazul baschetbalistei, că a fost "wrongfully detained". În vreme ce familia baschetbalistei a fost invitată la Casa Albă, familia lui Fogel abia de a reușit un contact telefonic cu Departamentul de Stat. Iată AICI ce crede despre toate acestea Guy Reschenthaler (R-PA).
Explicația administrației potrivit căreia Washingtonul nu a putut obține altceva decât acest târg, fiindcă Moscova nu a acceptat nicio altă variantă, este penibilă. Într-o asemenea tranzacție scopul fiecăreia dintre părți este să obțină ce dorește sau ceva cât mai aproape de ce își dorește, nu să ofere celeilalte părți tot ce dorește aceasta.
Fostul diplomat american Simon Hankinson își începe astfel un articol despre "succesul" lui Biden : "There’s an old joke among poker players: if you can’t find the sucker at the table, it’s you." ("Există o glumă veche printre jucătorii de pocher: dacă nu-l găsești pe fraier la masa de joc, tu ești acela.")
Ca și cum nu ar fi de ajuns politica internă aberantă a unui președinte manipulat de păpușarii care l-au ajutat să ajungă în Biroul Oval, la masa pocherului politic mondial Biden continuă să fie fraierul: saudiții îi dau cu flitul; Bejingul îi râde-n nas, căci îl poate șantaja oricând grație aranjamentelor lui Hunter cu entități strâns legate de serviciile secrete chineze; dictatorul venezuelan Maduro s-a trezit curtat de Casa Albă aflată la ananghie; cu Londra nu mai există "relația specială" din trecut; după ce, aflat la un summit în Cambogia, a mulțumit "țării gazdă, Columbia", și Asia, și America latină s-au cam dumirit cu cine au de-a face; și așa mai departe. Marea performanță rămâne dineul oficial pentru Macron, un președinte european cu mari probleme de credibilitate la el acasă.
Articolul lui Hankinson (AICI) descrie pe șleau zodia în care a fost aruncată America. În timpul administrației Biden, Black Lives Matter pare a fi devenit Only Black Lives Matter, căci opinia de bun simț potrivit căreia All Lives Matter a fost declarată rasistă. Recunoștința de care ar trebui să se bucure comunitatea militarilor americani pălește pe lângă forța lobby-ului comunității LBGTQ - două comunități ale căror drepturi nu ar trebui să se afle în competiție. Respectul pentru una din ele nu poate exclude respectul pentru cealaltă.
Dacă în schimbul unei baschetbaliste prinse cu ulei de canabis, Washingtonul a dat Moscovei un monstru de talia lui Viktor Bout, în schimbul fostului pușcaș marin Paul Whelen acuzat (pe drept ori ba) de spionaj, rușii ar putea să-l ceară pe The Sucker in Chief. Într-un asemenea caz, America n-ar trebui să stea nicio clipă pe gânduri, căci ar fi un schimb echitabil.
Poate că Brittney Griner nu se înșală și America are nevoie de un nou imn național. Propunerea mea - God Shame The Sucker in Chief!