It's the economy, stupid!

Incompetență sau nerușinare? Este greu de spus care dintre cele două este la qualité maîtresse în cazul tandemului Joe Biden-Kamala Harris. E dificil pentru că incompetența și nerușinarea celor doi merg mână în mână sau secvențial - cu cât incompetența este mai mare, cu atât mai grosolană devine nerușinarea.

Este nevoie de multă incompetență pentru a duce economia atât de jos unde a fost prăbușită în acești nici doi ani, dar și mai mare este nerușinarea ca între două înghițituri de înghețată să afirmi că ești îngrijorat de restul lumii, nu de soarta dolarului, fiindcă "our economy is strong as hell", când toate datele te contrazic - AICI; AICI.

Este nevoie de multă incompetență pentru a nu reuși să faci nimic care să atenueze criza de la granița de sud, dar e nevoie de o colosală nerușinare pentru a afirma că “the border is secure” și că problemele care mai există au fost create de fostul președinte, când Trump a fost cel care a inițiat măsuri de stăvilire a imigrației ilegale, măsuri anulate imediat după venirea la putere a tandemului Biden-Harris.

Declarația Kamalei Harris ("țarina imigraței") a stârnit reacții de dezaprobare chiar printre democrați. Henry Cuellar (D-TX) avea să declare: “The border is not secure(...)We get thousands of people along the border, at least 6 to 8 thousand people a day.(...) “You’re talking about almost 4 plus, maybe 4.4. million individuals in two years. If you call that secure, I don’t know what secure is.” Numai în capul incompetentei Harris așa ceva indică o graniță aflată în siguranță.,

Nu știu ce e de ales? S-o vezi râzând, ca proasta-n târg, când nu știe ce să răspundă la întrebări elementare sau să o asculți îngăimând cu siguranță, răspunsuri incoerente. Harris a ajuns de râsul lumii (AICI) ca producătoare de "word salads": "We invested an additional $12 billion into community banks, because we know community banks are in the community, and understand the needs and desires of that community as well as the talent and capacity of community.

Iată și o explicație pentru ce înseamnă "word salad" și de ce eticheta i se potrivește Kamalei Harris: "a jumble incoherent speech, which is unintelligible due to a mental disorder. Kamala's habit of rambling and saying circular sentences is also called a word salad by people."

Este nevoie de multă incompetență să tot transmiți mesaje imbecile despre pandemie, dar îți trebuie o doză imensă de nerușinare să anunți că pandemia a trecut, când propria administrație prelungește starea de urgență până în ianuarie 2023. Până și o universitate din siajul democraților, Brown University, s-a văzut nevoită să-l contrazică pe Biden subliniind că la 400 de decese pe zi datorate COVID-ului nu se poate afirma că pandemia a trecut. Deși am scăpat de pandemie, Casa Albă cere Congresului să aprobe încă 22 de miliarde de dolari destinați luptei împotriva... pandemiei.

Este nevoie de multă incompetență să adaugi 20 de miliarde de dolari pe an la datoria astronomică a țării - peste 31 de trilioane! – doar pentru a acoperi cheltuielile legate de criza imigranților ilegali, dar trebuie să fii îmbăiat în nerușinare ca să susții că asta face bine Americii. Până și Bill Clinton s-a văzut nevoit să declare că trebuie să existe o limită a absorbției și integrării unor astfel de imigranți pentru ca societatea să nu fie destabilizată - AICI.

De fapt, tot ce fac și democrații, și republicanii în acest moment nu are nimic de-a face cu binele țării, ci cu disperarea lor de a nu pierde alegerile din noiembrie (mid-term elections) și pe cele prezidențiale din 2024. Diferența este că, în vreme ce republicanii acționează haotic, fără vreun plan bine conturat, democrații au un plan și se țin de el.

Sigur, a considera că tot ce le trebuie pentru a câștiga este să-l bage pe Trump în pușcărie poate fi un plan riscant. Cum riscantă este și strategia de a face din dreptul la avort punctul principal al agendei electorale, în detrimentul subiectului principal - economia. Până și Bernie Sanders consideră o asemenea abordare electorală "a political malpractice".

Riscantă este și "strategia" republicanilor care amenință de dimineață până seara că, în cazul în care câștigă majoritatea în Camera Reprezentanților, vor cere punerea sub acuzare a președintelui Joe Biden.

Optimismul republicanilor legat de adjudecarea Senatul și a Camera Reprezentanților mi se pare neîntemeiat. De altfel, în urmă cu câteva luni, Mitch McConnell trăgea un semnal de alarmă declarând că lipsa de tracțiune/portanță politică a multor candidați republicani face problematică o victorie în adjudecarea Senatului sau a Camerei Reprezentanților. Cu Sarah Palin e greu să câștigi alegeri.

Desen & ⓒ A.F.Branco

Este foarte posibil ca Larry Kudlow să se înșeale considerând că în noiembrie alegătorii îi vor decarta pe democrați din cauza nerușinării cu care Biden, Harris și acoliții lor mint și, mai ales, din cauza stării deprimante a economiei - AICI.

În 1992, James Carville a produs un slogan care l-a ajutat foarte mult pe Bill Clinton să câștige alegerile – The economy, stupid! Strategia lui Carville a fost de canaliza atenția membrilor campaniei lui Clinton pe subiectul major – starea economiei, recesiunea înregistrată sub candidatul George W. Bush.

Sloganul a devenit nu doar foarte popular în varianta It’s the economy, stupid!, ci s-a dovedit și de mare eficacitate. Mulți alegători care, cu patru ani în urmă, votaseră pentru George W. Bush l-au preferat pe Clinton, tocmai din cauza recesiunii pe care Bush se încăpățâna să nu o recunoască. Dar acei ani erau încă mai aproape de un comportament rațional al alegătorilor.

Acum, mai totul pare din ce în ce mai depărtat de zona în care operează raționalul, idiosincraziile și ura viscerală fac regula jocului electoral. Sunt prea multe segmentele electoratului care par dacă nu deja cu totul mancurtizate, cel puțin anesteziate și gata de a fi supuse totalei spălări pe creier.

Armate de "doctori anesteziști" – presă, rețele de socializare, industria de divertisment, miliardari loviți de fascinația pentru socialism științific, ba chiar oameni din entități federale loiali nu instituțiilor, ci clanurilor politice etc. – lucrează din zori și până-n zori la adormirea electoratului.

Democrații -- de la președintele Biden la acoliții săi din presă -- nu se sfiesc să umble cu Bau-Baul. Cel mai recent mesaj transmis electoratului este că, de vor câștiga alegerile din acest noiembrie (mid-term elections), republicanii vor spori inflația, vor provoca recesiunea și vor prăbuși economia, tocmai acum când țărișoarei îi merge din ce în ce mai bine.

Șansele ca victimele prăbușirii economice să fie trezite la realitate de un It’s the economy, stupid! sunt foarte mici. Treizeci de ani au erodat puternic eficiența unui astfel de apel la trezire, la rațional. Ca să nu mai spun că, atunci când trezești somnambulul aflat pe marginea streșinii, nu știi unde cade.

În sfârșit, democrații ar trebui să nu bareze drumul lui Trump la o candidatură în 2024. Fostul președinte are zero șanse să fie nominalizat de Partidul Republican. Ar candida ca independent, tot cu zero șanse de a câștiga. Rezultatul?

Ar asigura victoria candidatului democrat/candidatei democrate (fie că ar fi Biden, fie că ar fi Harris, fie că ar fi Hillary Clinton etc.), căci candidatul Trump nu ar face altceva decât să ia din voturile candidatului republican. Exact ce a produs candidatura independentului Ross Perot în 1992.

Deși în iunie 1992 rezultatele unui sondaj efectuat de Gallup îl dădeau câștigător în competiția cu ceilalți doi candidați - George W. Bush și Bill Clinton, la alegerile din noiembrie Perot nu a câștigat niciun vot electoral, dar a câștigat aproape 20 de milioane de voturi, adică 18.9% din votul popular.