.png)
A-ți lua în primire bătrânețea e cea mai bună mișcare, altfel te ia în primire ea și diferența între cele două variante este foarte mare.
Eu, unul, am început prin a-mi comanda șapca din fotografie. Pentru o vreme, poate deveni obiectul preferat din garderoba mea.
Exersez. Învăț cum să nu fiu nici depășit de vârstă, nici înaintea ei. Uneori reușesc, de cele mai multe ori, nu. Dar încerc.
Lucru știut - bunul-simț nu este neapărat bunul cel mai echitabil împărțit pe lume. O nedreptate naturală, imposibil de îndreptat.
Dacă voi deveni un decent administrator al bătrâneții mele (nu înțeleg de ce umblă unii cu fofârlica eufemistică – “The Golden Years”), voi renunța la șapca asta.
Când Tobby Keith l-a întrebat pe Clint Eastwood cum poate fi atât de activ, nonagenarul i-a răspuns: “I don’t let the old man in.” Așa se năștea ideea unui cântec superb.
În 2019, legendarul sud-african Lance Jones înregistra o versiune scurtă a melodiei lui Keith (aici). Jones se stingea un an mai târziu, la Johannesburg, în vâstă 82 de ani.
“Look at the window and smile/Don’t let the old man in.” Nu tocmai ușor, căci “My body’s weathered and worn.”
Totuși, încercarea moarte n-are, nu-i așa?