o întindere fără margini
nu începe nicăieri
nu se termină niciunde
omul fără umbră
umbra fără om
o dată la un miliard de ani
soarele se prăbușește
ca un imens cazan de cărbuni înroșiți
omul și umbra devin totuna
nemărginirea se reînnoiește
Nostalgia
top of page
poate că nu știu exact ce sunt,
dar știu foarte bine cine nu sunt
.png)
Caută
bottom of page