O scrisoare de la Vladimir Bukovski

Reiau aici un text publicat în 2018 (Don't forget that the American circles hate me more than they hated Reagan) pe defunctul blog ANAMNEZE, căci mi se pare a nu-și fi pierdut din actualitate. În vreme ce fascinația pentru marxism și comunism continuă să bântuie mentalul unor elite și pseudo-elite americane, Moscova nu l-a iertat niciodată pe Vladimir Bukovski, organizând împotriva lui campanii dintre cele mai murdare până în ziua în care a plecat din această lume în urmă cu 4 ani.

"Aflat încă în România, una din cărţile care m-au marcat profund a fost volumul autobiografic al lui Vladimir Bukovski ... et le vent reprend ses tours - ma vie de dissident (Collection Vecu), Robert Laffont, 1978. O carte cutremurătoare, sosită cu peripeţii din capitala Franţei. Pe Vladimir Bukovski aveam să-l întâlnesc, peste aproape un deceniu, la Paris, în condiţii de neuitat.

În 1989, îi trimiteam eseul meu Frig sau frică? Despre condiţia intelectualului român, tradus în engleză, cu generozitate, de Vladimir Tismăneanu, care semna şi introducerea - Frost or fear? Reflections on the condition of the Romanian intellectual, Europa Media Inc., 1988. Îl rugam nu doar să-mi spună ce crede despre acel text, ci să-mi dea şi o recomandare pentru un job.

Răspunsul a venit prompt de la Cambridge. Ca şi recomandarea foarte călduroasă. Numai că, în finalul scrisorii, Bukovski mă avertiza de un lucru care atunci mi s-a părut puţin cam straniu: "Nu uita că mediile universitare americane mă urăsc mai mult decât l-au urât pe Reagan. Aşadar, recomandarea mea s-ar putea dovedi fie un blestem, fie o binecuvântare. Hotărăşte singur şi nu da vina pe mine mai târziu!”

Am hotărât. Şi teama lui Vladimir avea să se dovedească întemeiată. Sigur, nu în răspunsul primit de la lowa - politicos şi profesional - aveam să găsesc motivele eşecului. Cum se întâmplă de atâtea ori în viaţă, aveam să aflu adevărul, mai mult din întâmplare, abia peste câţiva ani.

Uitându-mă cu stupoare la jungla aproape pro-comunistă în care s-a transformat bună parte a mediului uni­versitar american, m-am gândit să scot la iveală scrisoarea lui Bukovski, fiindcă în ea este vorba şi despre unele dintre motivele pentru care marxismul continuă să fascineze atâţia intelectuali.

în 1990, când lansam revista Meridian, îi ofeream o colaborare permanentă. O accepta cu plăcere şi avea să semneze texte memorabile în secţiunea dedicată politicii - ACCENT.

Nu l-am reîntâlnit "de-o viaţă”, dar mă gândesc la el cu o dragoste neştirbită. Uneori, citindu-i luările de poz­iţie "la zi", mă simt ba amuzat, ba vinovat de cum mă distram când Aksionov îl înţepa, ca un arici afectuos, pe "ciudatul nostru prieten Volodya".

(ANAMNEZE, 22 mai 2018)