Omid și Omida

Dacă românii au avut-o pe Mama Omida, britanicii îl au pe Omid Scobie. Omida a știut de la început cine este - Maria Motoi, ghicitoare, vrăjitoare și prezicătoare din familie de romi argintari. De serviciile ei s-ar fi bucurat, printre alții, Doina Badea, Ion Popescu Gopo și faimosul avocat Guță Vernescu. Dacă e adevărat ce spune fiica ei, Rodica, Mama Omida ar fi prestat servicii și pentru Elenei Ceaușescu. I-ar fi prevestit acesteia din urmă că va muri în chip tragic, într-o zi de sărbătoare.

Ajuns la 42 de ani, omuleanul Omid nu știe încă dacă e fată sau băiat, heterosexual sau homosexual, bisexual sau asexual. În schimb, ”știe” tot ce se întâmplă în familia regală britanică și este suporter al cuplului de victime închipuite Harry & Meghan. În august 2020, împreună cu jurnalista americană Carolyn Durand și bucurându-se de substanțiala contribuție a ducesei woke – firește, ”via a third-party source” --, a publicat volumul Finding Freedom: Harry and Meghan and the Making of a Modern Royal Family.

Acuzația de rasism adusă „Firmei” strecurată în interviul de tristă amintire realizat de Oprah Winfrey apare și în recentul volum publicat de Scobie -- Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy's Fight for Survival. Acuzației că, întrebându-se ce culoare va avea pielea viitorului copil al cuplului de fandosiți, un membru sau altul al familiei regale a comis un act de rasism îi dă o replică de bun simț cunoscuta prezentatoarea de televiziune britanică Nana Akua în Daily Mail:

“As the black mother of two mixed-race children, I can tell you one of the few things my ex-partner and I agreed before our son’s birth was his name: Ivory.” Mai mult, Akua amintește că se distra cu prietenii discutând despre viitoarea culoare a copiilor: “I would laugh with my friends and family. What if he comes out really dark? The very opposite to what the name suggests. We have loved him the same no matter how he looked – we were just curious. “ Nicio undă de rasism în a discuta asemenea lucruri între membrii familiei și prieteni apropiați. Fiu al unei familii mixte -- mamă persană, tată scoțian -- Omid ar fi putut dovedi reacții mai nuanțate față de asemenea chestiuni, dar preferă ipostaza de muștiuc al trompetei stridente în care continuă să sufle caraghioșii din Montecito.

Până acum, acuzatul rasism al familiei regale nu era lipit de vreun nume sau altul, deși bârfele și presupunerile n-au încetat să circule. Iată că versiunea celei mai recente cărți a lui Scobie, apărută în olandeză/neerlandeză, stârnește un scandal enorm – regele Charles al III-lea și Prințesa de Wales (Kate Middleton) sunt cei acuzați de rasism. Omid Scobie declară că nu este răspunzător de cele întâmplate și se întreabă dacă nu cumva este vorba de o eroare de... traducere. Traducătorii declară că nici nu poate fi vorba de așa ceva. Sunt înclinat să-i cred, fiindcă nu văd cum verbe, adverbe, substantive comune în engleză devin, prin traducere, nume proprii în neerlandeză. Omid, înapoi la logică!

Două amintiri. Prima. Anul este 2009. În toiul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, președintele unei prestigioase instituții de cultură din România este citat de jurnalistul spaniol Félix Flores în cotidianul La Vanguardia cu afirmația: “Apropo, știu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoană primind sex oral și a refuzat s-o folosească împotriva sa. Este un om onest, credeți-mă.” Purtătorul de cuvânt al candidatului Băsescu declară: ”Nu cunosc, n-am avut niciodată nicio casetă. Nici nu ne-am interesat să avem, n-am văzut și nu am auzit așa ceva până în această dimineață, când au apărut declarațiile.” Cel citat neagă și el că ar fi făcut afirmația care i se atribuie. Félix Flores afirmă și el că intervievatul său nu făcuse afirmația respectivă. Toate bune și frumoase, atunci cine a introdus în textul din La Vanguardia citatul cu pricina? Puțin a mai contat -- găinăria își atinsese scopul. Mă întreb cum de, discutând despre Brâncuși, Enescu, Pallady și alții - căci intervievatul era președintele unei instituții de cultură, nu? -- în pagina din La Vanguardia apăreau numele lui Băsescu, Geoană și istoria unei partide de sex oral? Domnilor, înapoi la logică!

A doua. Ani de școală. Cele mai multe meciuri din campionatele noastre de fotbal cu nasturi se țin pe masa din sufrageria doctorului dentist Benglas, tatăl lui Miky, cel care ne spune cele mai multe bancuri cu Ițic, Ștrul, Rașela și Șloim. Îl întrebăm de unde le știe. ”De la tata.” Recreația mare. Miky e sastisit de faptul că profesorul de română, domnul Robert Codrea, ne cere să știm El Zorab pe dinafară, drept care ne recită pasaje ale unei versiuni personale. Distihul: “Arabii toți răsar din cort/Să-mi vadă Șloimul cu mi-l port...” are un succes nebun. Peste câteva zile suntem chemați în cancelarie și săpuniți bine. Un an mai târziu, și Miky Benglas, și Andrei Nestor, și Andrei Beldner, și Miky Cornișteanu și mulți alții încep să plece “în Palestina”. Doi dintre ei aveau să moară în 1973, ca soldați israelieni în războiul de apărare împotriva atacului forțelor egiptene și siriene. Varianta "antisemită" a lui El Zorab creată de evreul "antisemit" Miky Benglas se destrămase de mult.

Până în acest moment, nimeni nu a găsit răspunsul corect privind cele întâmplate cu ediția olandeză a cărții lui Omid Scobie. Ca și în scandalul româno-hispanic din 2009, toate părțile (potențial) implicate își declară nevinovăția. Îmi vin în minte câteva întrebări “eterne și de demult”:

Cine’a pus rahat pe clanță?

Cine’a’nfipt zambila’n brânză?

Ce vreți, bă, pentru ce să dăm cu var?

Nu de alta, dar cineva a murdărit clanța, din brânză face cu ochiul zambila litigioasă și oricât de mult ar încerca unii să dea cu var, de această dată rahatul se poate dovedi mondial, indiferent dacă "Firma" va găsi de cuviință să răspundă ori nu acuzațiilor ce i se aduc.