Statul de drept preferențial (I)

Este una din construcțiile deceniului prezidențial Băsescu. De la cei înhămați la edificarea lui prin faptă politică la pupini prezidențiali, onorurile li se cuvin cu prisosință.

Este statul de drept de astăzi continuatorul statului de drept preferențial construit în deceniul Băsescu? Iată un subiect de neocolit.

Verdictul defintiv de colaborare a fostului președinte cu Securitatea a declanșat reacții diferite, atât printre foști colaboratori politici ai dlui Băsescu, cât și printre foști lingăi prezidențiali - de la tăcere absolută, îmbufnări trecătoare, dezamăgiri mai temperate chiar decât celebrul clavecin, până la explicații, interpretări și justificări penibile.

O strategie comună unora dintre cei înscriși la cuvânt este manipularea, deturnarea discuției de la subiect spre teme care pot fi și ele subiect de analiză, dar în mod separat.

Iată diversiunea încercată de un personaj adaptat la haimanalâc politic mai abitir ca girueta la intensitatea vântului:

“Traian Băsescu a făcut multe lucruri bune pentru România. Nu a fost perfect, dar cine este? A reușit să-și depășească trecutul. Aici e diferența dintre el și trepădușii de serviciu. Îl puteți goni din casă, nu și din istorie.”

Totuși, în discuție nu este dacă fostul președinte a făcut ori nu și multe lucruri bune pentru România. În discuție este colaborarea sa cu Securitatea, calitatea sa de informator. Își va fi depășit dl Băsescu trecutul, dar, în principal, calea folosită a fost cea a declarațiilor false, în documente, la întrebarea dacă a colaborat cu Securitatea. Și asta se pedepsește, aș zice, într-un stat de drept. Dar unii rămân, cu orice preț, de partea statului de drept preferențial.

Domnul Băsescu nu este gonit din casă. Nu este evacuat prin abuz, ci pe baza unei legi, și, dacă nu mă înșel, una din devizele statului de drept, pe înțelesul tuturor, ar putea fi “Unde-i lege, nu-i tocmeală.” Dar arhitecții, lăudătorii și profitorii statului de drept preferențial gândesc și simt altfel - la tocmeală.

Eu, unul, nu am observat niciun efort urmărind scoaterea fostului președinte din istorie. Nervozitatea lingăului citat este provocată de faptul că dl Băsescu ar putea să nu intre în istorie neapărat în versiunea creată de pupinismul prezidențial. Vă mai amintiți vocea tonomatului - "un președinte pentru alte coordonate instorice!"? Din păcate, acele alte, noi coordonate s-au dovedit mai degrabă din familia vechilor "orizonturi roșii" descrise de Ion Mihai Pacepa, decât istorice.

Pe cât de intransigent-inflexibil se declară, în teorie, față de colaborarea cu fosta Securitate și cu turnătorii, pe atât de “nuanțat” și blând creștin se dovedește în practică pupinul citat, atunci când e vorba de anumiți informatori. Iată ce scria despre unul dintre ei:

“Au existat, se pare, momente tulburi în trecutul său, am preferat să nu le știu, nu am găsit de cuviință să-l întreb despre ele. Țineau, cum a și spus, de raportul său cu bunul Dumnezeu. Le va lămuri acum, pe acel tărâm unde îi va fi poposit sufletul. Și sunt convins că va fi iertat.”

Nu e vorba de “se pare”, e vorba de o certitudine susținută de documente, unele chiar olografe. Dacă turnătorului în cauză i se acordă dreptul de a răspunde doar în fața lui Dumnezeu, atunci de ce pupinii dlui Băsescu cereau ca alți turnători, dușmani politici ai președintelui, să răspundă doar în fața instituțiilor statului de drept? Nu era, oare, "creștinește" să li se accepte și lor dreptul de a răspunde tot numai în fața "bunului Dumnezeu"?

Când îl implicăm pe Dumnezeu în mașinăria statului de drept preferențial, statul de drept este scos din joc.

Desen - ⒸDION

Fostă consilier de stat, fostă șefă a cancelariei prezidențiale, fostă ministru, fostă parlamentară, fostă șef de partid politic, fostă fugară în Costa Rica, fostă deținută și potențial pușcăriabilă, Elena Udrea se înscrie și ea la cuvânt:

"Schimbă decizia Înaltei Curți cu ceva performanțele sau erorile făcute de Traian Băsescu ca președinte, primar sau ministru? Nu!!!"/.../„Deci ICCJ a decis definitiv că fostul Președinte al României, Traian Băsescu, a colaborat, în accepțiunea legii existente azi, cu Securitatea! La fel de bine, cei trei judecatori puteau spune că nu, soarta noastră și a țării, ar fi fost aceeași, nimic nu s-ar fi schimbat. Și nici Putin, nici Biden, nici Rusia, America sau UE nu ar fi schimbat nimic din ceea ce ei fac si ne influentează viața azi în Romania și in lume!"

Cum se vede, nici Elena Udrea nu e în chestiune. Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat în legătură cu performanțele primarului, ministrului și președintelui Traian Băsescu, ci în legătură cu un apel legat de un verdict dat pe baza probelor -- colaborare cu Securitatea. Astăzi, verdictul este unul definitiv. Judecătorii nu puteau da alt verdict, în fața dovezilor, decât într-un stat de drept pe care și-l visează Elena Udrea - unul preferențial.

Cum adică "în accepțiunea legii existente azi"? În accepțiunea aceleiași legi s-au dat verdicte de colaborare cu Securitatea și în timpul deceniului prezidențial Băsescu, verdicte de care n-au scăpat dușmani politici ai președintelui. Și atunci? Accepțiunea de azi este exact cea de ieri, căci nu a făcut nimeni o lege nouă, special desenată pentru a-l nedreptăți pe domnul Băsescu.

Și în vremea mandatelor președintelui Băsescu, Uniunea Europeană și Statele Unite - pe care le blamează azi pușcăriabila Udrea - au influențat desfășurarea unor lucruri în România. Salvarea președintelui Băsescu de la destituire după un referendum național este doar unul dintre exemple. Cât au fost favorabile președintelui Băsescu și cercurilor concentrice ale camarilei sale, influențele externe erau îndreptățite. Acum nu mai sunt.

Despre statul de drept din România anului 2022 ale cărui instituții l-au găsit vinovat pe Traian Băsescu de colaborare cu Securitatea și pe Elena Udrea îndreptățită la încă șase ani de pușcărie, fosta mână dreaptă a președintelui Băsescu are o părere execrabilă:

"Un 'stat de drept' mai prost, mai incompetent, mai rău, mai nociv ca Securitatea lui Ceaușescu..."

Să admitem că pușcăriabila noastră are dreptate și că cele două decizii sunt nedrepte, una dintre ele - cea privind cazul său - fiind dată de un complet de judecată nealcătuit ca la carte. În acest caz, Elena Udrea ar trebui să accepte că incompetentul, prostul, răul și mai nocivul decât Securitatea stat de drept al zilei este moștenitorul legitim al statului de drept preferențial la a cărui consolidare a participat din plin și dumneaei.

În ce ar consta superioritatea statului de drept preferențial față de umilul stat de drept? În crezul democratic "Fiindcă așa vrea mușchii mei!"

Când mușchii unora s-au cam dezumflat, când vitaminele oferite de tot felul de Servicii care mai de care mai speciale sunt oferite altor actori politici, când anabolizantele trimise din străinătate au alți destinatari, unii - de la foști actanți politici majori la lingăi pentru eternitate - au dificultăți insurmontabile să se adapteze la realitate. Dacă pentru părinții unora dintre ei comunismul a fost "visul de aur al omenirii", pentru ei visul de platină al șleahtei este statul de drept preferențial, dar unul care să le fie favorabil mereu numai lor.

A înțărcat bălaia!