.png)
Alarmat de numărul mare al îmbolnăvirilor năpustite din senin peste oameni care se simțeau excelent cu cinci minute în urmă, adică până când Justiția nu le dăduse peste nas cu pedepse oricum mai mici decât meritau, în ziua de 22 iunie 2014 publicam un text intitulat Bolnăviorii.
Iată primele două paragrafe ale textului cu pricina:
"Sănătoşi tun, câtă vreme trag tunuri de zeci şi sute de milionae, devin de o fragilitate uluitoare, când începe legea să le numere ouăle de aur. Cefe mai groase decât o turmă de porci sunt lovite de anemie, voiajori mondiali se declară în moarte clinică, mafioţi care ne spuneau că-i doare-n cur de lege se declară loviţi de hemoroizi pe creier, distinşi colaboratori ai conturilor secrete îşi pregătesc dosare de chiori, purtând ochelari doar cu o singură lentilă etc.
De la şefi de clanuri la impresari de stele sportive, de la foşti miniştri la generali în rezervă, de la judecători la procurori, de la doctori celebri la pacienţi şi ei celebri, de la Gigi Becali la Cristi Borcea, de la parlamentari născuţi din spuma mării la alegători cu tarafuri electorale, şi de la atâţia alţii la atâţia alţii, cel mai plăpând semn de existenţă din partea legii provoacă anevrisme, varice, rupturi de coloană cervicală, pancreatite, infarcte şi prăbuşiri spectaculoase ale sistemului de imunitate."
Mi-am adus aminte de acest text, aflând că Elena Udrea cere să nu fie încredințată unui penitenciar din România, pentru că detestă gândacii și, în plus, suferă de osteoporoză. Dorința doamnei este să-și petreacă detenția -- fie ea de câteve zile, fie ea de câțiva ani -- într-un apartament pe care și l-a închiriat în Bulgaria. Vă mai amintiți replica din opereta Liliacul - "Veselă pușcărie, domnilor!"?
Despre gândaci, ce să zic? Populau penitenciarele și pe vreme statului de drept preferențial la a cărui consolidare Elena Udrea a pus, generoasă cum e, mai mult decât umărul, penitenciare unde au fost trimiși spre reeducare și dușmani politici ai președintelui Traian Băsescu. Și-apoi, nu înțeleg care ar fi incompatibilitatea majoră dintre gândacii de penitenciar și gândacii care populează corupția. Passons...
Cum doresc să rămân obiectiv, vreau să vă reamintesc că osteoporoza Elenei Udrea era mai mult decât bătătoare la ochi, încă de pe vremea când fusese numităă Șefă a Cancelariei Prezidențiale. Fotografia de mai jos depune o mărturie irefutabilă. Pe timpul ministeriatului, ba chiar și după el, boala s-a agravat - puteți găsi dovezi căutând pe internet fotografii din pictoriale celebre în epocă.
Elena Udrea a stat liniștită până în dimineața zilei când urma să fie anunțată decizia ÎCCJ. Bănuiesc că avocații doamnei (și nu doar ei) o asiguraseră că decizia îi va fi favorabilă. Și mai bănuiesc că în zorii zilei respective, o păsărică i-a transmis Elenei Udrea că decizia nu-i este favorabilă. Statul de drept de astăzi ar trebui să afle care a fost păsărica respectivă și să-i aplice corecția meritată.
Urmarea generozității arătate de păsărică a fost că, deși oprită la granița dintre Bulgaria și Grecia, Elena Udrea nu poate fi învinuită că ar fi încălcat interdicția de a părăsi România, fiindcă nu a existat o asemenea interdicție. Este și motivul pentru care am spus "oprită", nu "prinsă".
Statul de drept ar trebui să se întrebe de ce curtea căreia i s-a cerut (pare-se, în două rînduri) să stabilească interdicția respectivă, a refuzat. Exista un motiv fundamental pentru interdicția solicitată -- precedentul. Elena Udrea se mai cărăbănise o dată din țară, pentru a se sustrage actului de justiție, refugiindu-se cu amica Alina Bica taman în Costa Rica, nu atât pentru rima Bica/Costa Rica, ci mai degrabă pentru că țara respectivă nu are un tratat de extrădare cu România.
Elena Udrea a informat autoritățile bulgare că a cerut azil politic în Grecia, spre care se îndrepta. În realitate nu o făcuse încă, avea doar actele pregătite. Ar mai fi de aflat prin cine a închiriat atât de rapid un apartament în Bulgaria, unde dorește să-și petreacă timpul.
Sunt autoritățile statului de drept român interesate să lămurească asemenea lucruri? Să zicem că da. Pot s-o facă? Mi-e teamă că nu. Și-atunci? Vorba colegului Anton Pann, "Dacă nema putirință, geaba chichirez gâlceavă". Sau, cum ar spune bulgarii, cărora Elena Udrea le adresează cereri de tot felul - "Nema problema, problema nema."
Totuși, statul de drept nu ar trebui să se dea bătut, nu de alta, dar printre verigile sale par să existe prea multe moștenite de la statul de drept preferențial al deceniului Băsescu -- de la păsărici care șoptesc ce a hotărât un complet de judecată, înaintea anunțării deciziilor respective, până la cele care nu găsesc de cuviință să interzică părăsirea țării în cazul unor persoane care mai părăsiseră și altă dată țara spre a se sustrage justiției.
Pentru multă vreme, una din valutele forte folosite de președintele Traian Băsescu pe sulfuroasa piață politică (și nu doar pe cea politică) a României a fost Elena Udrea. Maestrul Ion Barbu a comis o singură eroare în lucrarea de mai sus -- Elena Udrea nu s-a coborât la amărâtul de leu românesc. Deși durerile provocate de osteoporoză erau insuportabile, în măricelele sacoșe Hermes și Louis Vuitton, care-i atârnau împovărător de umeri, clocoteau euroi și dolărași. Leul românesc era -- și rămâne -- pentru proști.
Aflată la Paris (pentru cumpărături de întreținere) împreună cu viitoarea fugară Alina Bica - DIICOT, Elena Udrea își începea dimineața la hotel cu un Breakfast Epicure în valoare de €109. Mai modestă, Bica mânca doar de €27.76. Când o sumedenie de detalii, inclusiv fotografii și fotocopii ale unor chitanțe au ieșit la iveală, președintele Băsescu a dat ca sigură colaborarea dintre un serviciu secret român și unul francez, întrebându-se furios cum e posibil așa ceva.
Chiar așa? Cum de au fost deranjate prietenele Bica & Udrea taman când le era mai bine și le durea în Epicure de legea românească? Și de unde abuzul actualului stat de drept de a nesocoti atât durerile Elenei Udrea provocate de osteoporoză, cât și teama provocată de gândaci penitenciari?
Asemenea nedreptăți trebuie analizate de Curtea Europeană a Drepturile Omului de la Strasbourg. Și vor fi. Să nu vă mire decizia curții respective. Prietenii știu de ce, dar vă șoptesc și dumneavoastră - CEDO nu privește cu ochi buni lipsa micului dejun Epicure din meniul à la carte oferit de penitenciarele din România.