.png)
Oamenii aceștia chiar există sau sunt personaje coborâte din scheciuri celebre ale unor Stroe și Vasilache, Vasile Tomazian și Mircea Crișan, Puiu Călinescu și Toma Caragiu, Jean Constantin și Dem Rădulescu, Ioan Gyuri Pascu și Nae Lăzărescu?
Cum ar veni, pleava avizează zgura; sacul și petecul.
Chiar nu poate fi trimis la plimbare vârful Institutului Cultural Român (aflat într-o jenantă stare de ebrietate ne-culturală) împreună cu ce e mai putred decât în Danemarca prin unele birouri ale Ministerului Afacerilor Externe?
Cândva, atașatul cultural și de presă al României în Portugalia se numea Mircea Eliade.
Cândva, numele altui atașat cultural al României la Lisabona - dar și la Viena, Berna, Praga și Varșovia - era Lucian Blaga.
Cândva, atașatul cultural și de presă al României în Franța se numea Eugen Ionescu.
Chiar nu bate pe nimeni gândul la București - de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria via Palatul Parlamentului - că ridicolul nu poate să exporte sau să popularizeze decât ridicol?
P.S.
Pe blogul său, Liviu Antonesei a semnalat postarea mea oferind și link-ul spre ea.
Florin Iaru a reacționat prompt:
Răspund: Aș fi preferat ca și situația să fie fake, nu doar filmul. Așadar, prezint scuzele de rigoare celor victimizați pe nedrept de filmuleț și aștept, cu fruntea sus, să aflu că și situația este fake. În România realitatea bate mai întotdeauna imaginația. Sau e și chestia asta un fake?