Un geniu al tuturor incorectitudinilor politice

Pe când eram redactor la Vocea Americii, avea o emisiune săptămânală. Din când în când, eram cel care prelua în studio ce transmitea el din Germania. Discuțiile cu el erau de o savoare nebună - pe măsura emisiunilor.

I-am mărturisit că-l adoram încă din adolescență. Stătea pe Maior Coravu sau în apropiere. Îi admiram automobilul vechi, de colecție, care astăzi ar cota o avere, dar care, pe atunci, trezea în București mai degrabă zâmbete, decât invidie. Era, cred, un BMW, cu un bot lung - părea enorm. Capota se închidea cu două curele de piele.

Îmi amintesc și acum una din glumele care au făcut foarte "problematic" spectacolul său Eu și materia moartă. Apărea pe scenă ținând în fiecare mână o șosetă. De la distanță nu se vedea diferența dintre ele - una din șosete avea la călcâi o gaură enormă, cealaltă - o gaură greu de detectat chiar și din primele rânduri ale sălii, unde, de obicei, stăteau tot felul de "tovarăși".

Actorul lămurea lucrurile - "Cam așa arată diferența dintre capitalism și socialism..."

Spectatorii erau liberi să decidă care gaură reprezenta unul sau altul dintre cele două sisteme.

Am trăit întotdeauna cu sentimentul că Mircea Crișan a fost un comedian de geniu. S-a stins înainte ca lumea să fie sufocată de excesele atâtor corectitudini politice.

De fiecare dată când îmi amintesc de el, încerc să fug de gândul că marele comedian stand up a fost răpus de Alzheimer, boală pe seama căreia, zice-se, cel înmormântat în Cimitirul Evreiesc din Düsseldorf ar fi făcut o poantă de risc maxim - Alzheimer, evreiașul ăsta care ne fură mințile...