.png)
Unii consideră că dublul standard generează corupție, alții văd în corupție generatorul dublului standard. Oricum ar sta lucrurile în această dispută asemănătoare dilemei „Ce a fost mai întâi, oul sau găina?”, dublul standard este astăzi standardul în viața socio-politică și culturală americană, de la agenții federale la presă, de la universități la industria de divertisment, de la sport la cultură etc.
Până nu vor deveni publice toate detaliile nefiltrate și neredactate privind temeiul descinderii agenților FBI la Mar-a-Lago, dovezile pe baza cărora a fost autorizată percheziția și felul în care s-a desfășurat ea, e imposibil de făcut afirmații nehazardate, nepartizane.
Și cei mai mulți dintre suporterii necondiționați ai lui Trump, și cei mai mulți dintre suporterii necondiționați ai lui Biden sunt rareori vizitați de bun-simț sau practicanți ai unei minime obiectivități, așa că primele lor reacții trebuie privite cu maximă prudență.
Poate că singurul instrument ce poate fi folosit în acest moment este cel reprezentat de antecedentele părților. Că respectul pentru un om politic s-a spulberat, e grav, mai ales când este vorba de un fost președinte. Că încrederea în instituții ale statului a fost spulberată, este un dezastru. Când plauzibilitatea se substituie certitudinii și bănuielile capătă statut de dovezi, pârghiile statului de drept sunt grav dezechilibrate.
Până la proba contrarie, e greu de afirmat că Donald Trump nu ar putea fi vinovat de acțiuni care au dus la percheziția din 8 august, dacă ținem cont de temperamentul său, lipsa lui de respect pentru reguli de funcționare ale unor instituții, dorința obsesivă de a dovedi că are dreptate întotdeauna și mai ales refuzul de a accepta pierderea alegerilor din 2020.
Pe de altă parte, e greu de refuzat ipoteza că DOJ și FBI au fost transformate în arme politice, gândindu-ne la campaniile de distrugere a candidaturii lui Trump în 2016 și apoi de încercările de sabotare a mandatului său din chiar interiorul sistemului, acțiuni în care au fost implicați nu doar oameni politici, ci și angajați ai unor agenții ca FBI, CIA sau ai Ministerului Justiției.
Grație unor comploturi nesfârșite montate împotriva candidatului și apoi președintelui Trump, prestigiul unor instituții federale este foarte șifonat, iar încrederea în afirmațiile pe care le fac reprezentanții unor asemenea entități este la fel de firavă ca încrederea în multe afirmații făcute de Donald Trump și susținătorii lui necondiționați.
Politizarea instituțiilor federale de felul FBI-ului și a Ministerului Justiției, epurările care continuă să se producă, pe criterii politice, în entități federale, universități și școli par să meargă, deseori, mână în mână, cu servilismul și corupția din presă. Urmarea este că balanța din imaginea reprezentând Justiția este pe cale de a fi înlocuită cu două brațe ale unui orwellian Minister al Adevărului.
Nu-mi par deloc neplauzible multe din faptele de care este bănuit Donald Trump, dar posibilele imagini ale agenților federali căutând în cutiile de pantofi ale Melaniei Trump codurile nucleare allegedly furate de fostul președinte ar putea ilustra în viitor multe pagini ale unei Istorii Ilustrate a Prostiei.