Continuă proliferarea mitologiilor de două parale, a "jurnalelor" și memoriilor "de sertar" din care aflăm de drame, tragedii și acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată. Admirația dă în clocot, aplauzele devin asurzitoare, impostura ne salută printr-un zâmbet suav.
În schimb, uităm deseori de oameni care au riscat enorm într-o vreme plină de lașități. Unul dintre acești oameni exemplari este Vasile Gogea. Decența lui încurajează parcă gimnastica vinovată a uitărilor bine calculate, a deturnării atenției - dinspre centrul de foc spre marginea confortabilă.
Înainte de Timișoara a fost Brașovul. Înainte și după acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată, altele chiar s-au întâmplat.