.png)
În această lună, un mare poet și cărturar desăvârșit a împlinit 80 de ani. Nu știu unde și cum l-a prins numărătoarea pe prietenul meu Șerban.
La Petrila, revăzând cu Ionică Barbu o nouă ediție din "69", loviți de nostalgia escapadelor adolescentine?
"Ţi-aduci aminte iarba-n rouă, unde-am făcut un 69? Şcoala era pe terminate, iar eu urma să dau la Mate.
Şi ţi-am şoptit, că cifra 6 este simetricul lui 9, care, rotit cu una sută optzeci de grade,-ajunge 6, şi, invers, 6-ajunge 9...
Tu erai tot mai descusută, eu tot mai doldora de rouă."
La Timișoara? Scriind un rondel? Traducând din Valéry? Amintindu-și un Chopin pe claviatura pianinei? Curățându-și penelurile? Dialogând cu un oarecare Chopinhauer? Poate chiar dedându-se, din nou, la Chiromanție:
Întinde-mi stânga (ceașca n-o întoarce),
nici să nu pui să ți se dea în cărți!);
dă-mi palma - ca privind în ea ca-n hărți
fără legendă (pe când vremea toarce
pe umărul tău drept, iar săptămâna
se face lună, - lunile, ani lungi),
nici una dintre-aceste calme dungi
să nu-și mai afle liniștea...
Dă-mi mâna.
Sănătate și mulți ani înainte, dragul nostru Șerban!🍀🍀🍀